marți, 31 martie 2009
joi, 26 martie 2009
CV
Curriculum vitae
Europass
Informaţii personale
Nume / Prenume Paduraru Cosmina
Adresă(e) sat.Soci com.Miroslavesti jud.Iasi
Telefon(oane)0749826165
E-mail(uri) cosmynyk_elenutza@yahoo.com
Nationalitate(-tăţi) romana
Data naşterii 10.05.1990
Sex feminin
Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional elev
Funcţia sau postul ocupat elev
Tipul activităţii sau sectorul de activitate invatamant
Educaţie şi formare
Perioada 2009-2005:Scoala Normala "Vasile Lupu"Iasi
2005-1997:Scoala Generala Soci
Calificarea / diploma obţinută Profil pedagogic;Specializarea invatator-educatoare
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ / furnizorului de formare Scoala Normala"Vasile Lupu"Iasi
Nivelul în clasificarea naţională sau internaţională nationala
Aptitudini şi competenţe personale
Limba(i) maternă(e) romana
Limba(i) străină(e) cunoscută(e) franceza
engleza
Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la conversaţie Discurs oral Exprimare scrisă
Limba 1 bun bun bun bun
Limba 2 2 bun bun bun bun
(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine
Competenţe şi abilităţi sociale cooperare foarte buna cu copii
Competenţe şi aptitudini organizatorice spirit organizatoric ridicat
Competenţe şi aptitudini tehnice operator pc
Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului FB
Competenţe şi aptitudini artistice talent deosebit desen si muzica
Alte competenţe şi aptitudini comunicativa si sociabila
Permis(e) de conducere nu detin
Anexe carte de identitate,diploma de absolvire a liceului;
Interviu
FANTASY &SCIENCE FICTION. „Vom continua să publicăm autori români“
Dialog cu Bogdan HRIB
Autor: Michael HAULICĂ
Tritonic, editura pe care o conduci, a început să publice F&SF (colecţia „fiction.ro“) în toamna lui 2005. Cum merg lucrurile? Ce concluzii ai tras?
Concluziile sînt multe şi destul de contradictorii. În România, specializarea pe foarte puţine direcţii s-a dovedit periculoasă. Avînd o piaţă încă mică, foarte dinamică – supusă fluxului şi refluxului –, am hotărît să deschidem şi alte noi direcţii: „Crime“, „Thriller“ şi, mai ales, „LIT“ – literatură, sau cum spun sefiştii, mainstream... Altfel, lucrurile merg bine...
Spune-mi cîţiva autori pe care i-aţi tradus şi care au făcut carieră (şi vînzări) în România.
Am început cu China Miéville, dar Neil Gaiman este vîrful nostru de lance. După patru volume editate, consider că am reuşit să-l impunem pe piaţa românească. Al cincilea volum va fi un festin (Semne bune) pentru că îl are pe copertă şi pe Terry Pratchett, iar prezentarea grafică va fi de excepţie. Cei nou-intraţi în portofoliu – Richard Morgan, Brandon Sanderson – se vînd foarte bine, dar sînt abia la început. O menţiune specială pentru parteneriatul cu Millenium Press, în urma căruia au apărut cele trei „cărămizi“ din Preludiul Dune: Casele Atreides, Harkonnen şi Corrino.
Aţi pornit la drum cu intenţia declarată de a publica cărţi noi, apărute după anul 2000, cărţi despre care se vorbeşte în lumea anglo-saxonă acum. Crezi că a fost o politică cîştigătoare?
Cred că a fost o politică bună pentru imagine. Pe termen scurt a părut cîştigătoare, dar pentru o politică editorială de perspectivă prezenţa „clasicilor“ este absolut necesară. Argumentul numărul 1 este seria Amber a lui Roger Zelazny, care s-a bucurat de un mare succes.
Cum îţi pare cititorul român de F&SF din aceşti ani? E fan absolut, înghite orice, sau e genul pretenţios, informat, pe care nu-l poţi păcăli cu o copertă genială şi cu o bulină pe care scrie un nume de premiu? Contează dacă o carte are în spate un premiu important?
Cititorii români de F&SF sînt fărîmiţaţi în grupuri de interese şi în pături sociale şi/sau culturale. Evident, sînt bine informaţi, dar sînt şi foarte radicali şi, uneori, intoleranţi. Pe cei informaţi nu îi poţi păcăli cu o copertă genială şi nici nu cred că îi convingi cu un premiu. Da, contează dacă o carte are un premiu important. Problema este: pentru cîţi contează? Pentru 300? Sau pentru 3.000? Mi-e teamă că doar pentru 300...
Încă de la început aţi publicat autori români. Cum au mers? Veţi mai publica?
Politica noastră editorială a fost astfel gîndită încît în fiecare colecţie să fie publicaţi şi români. Cum a mers? A mers prost, poate că ne-am grăbit puţin, atunci cînd piaţa nu era pregătită pentru asemenea provocări. Un roman SF excelent – Sharia al Roxanei Brînceanu – a trecut aproape neobservat de fanii genului. Ne gîndim să-l retipărim. Pot să spun că vînzările sînt direct proporţionale cu notorietatea autorului – lucru nu chiar neaşteptat. Da, vom continua cu obstinaţie să publicăm autori români. Ne dorim să primim mai multe manuscrise! Mai ales de SF&F...
Aţi făcut două lucruri interesante: l-aţi mutat pe Neil Gaiman din „fiction.ro“ în „LIT“ (colecţia de mainstream) şi aţi rupt colecţia „fiction.ro“ în „Fantasy“, „Sci-Fi“ şi „Horror“. Ce gînduri au stat în spatele acestor acţiuni?
Gînduri negre pe care le-am dorit transformate în roz. Gaiman nu mai este un „autor de SF&F“, este doar un „autor“... Iar ruperea „fiction“-ului în trei a avut cel puţin două motive: ferocitatea cu care cîţiva fani ne-au acuzat că ameţim lumea şi existenţa unei alte edituri care publică mult mai mult decît noi şi care conţine în nume cuvîntul „fiction“. Cred că a fost o hotărîre bună, dar mai aşteptăm pentru a putea fi siguri.
Tritonic este una dintre puţinele edituri care au blog. Ce a adus nou blogul? Cum v-a ajutat? Şi, la urma urmei, de ce e bine ca o editură să aibă blog?
A fost o experienţă interesantă. Acum, după mai bine de doi ani, cred că o editură nu trebuie să aibă blog. Un editor – persoană, şi nu firmă – trebuie să aibă blog. Blogul a adus informaţii despre ce vor cititorii. Din nefericire, a fost greu de stabilit dacă acele informaţii erau reprezentative sau nu. Dar ne-au ajutat foarte mult să ne calibrăm în cazul unor autori noi, al unor coperte sau formate de carte. Este, fără îndoială, o formă dezinhibată de comunicare. Uneori mult prea dezinhibată şi lipsită de substanţă.
În 2006 i-aţi adus în România pe Jeff VanderMeer şi K.J. Bishop. Aveţi planuri şi cu alţii?
Fără îndoială. Sperăm ca anul viitor să fie un adevărat regal. Neil Gaiman, Charles Stross şi China Miéville vor veni la Bucureşti. Anul acesta, în august, îl vom revedea pe Jeff VanderMeer. Şi vor mai fi şi alţii...
Mai sînt cîteva zile, nu multe, pînă la ediţia 2008 a Bookfest. Ce noutăţi pregăteşte Editura Tritonic iubitorilor de literatură F&SF?
O să încep întîi cu cei mari: Semne bune de Gaiman & Pratchett, volumul VII din seria Amber de Zelazny. Mult aşteptatul Joe Hill (Cutia cu fantome), primul Steven Erikson (Grădinile lunii) şi primul Charles Stross (Spaţiul Singularităţii). Mai sînt şi altele, dar nu vreau să fac promisiuni cu grad mare de risc...
Ca scriitor, ai început cu sefeul... Dar ai publicat un roman poliţist şi acum lucrezi la altceva. La ce?
Am început cu SF-ul şi nu prea am publicat. Romanul poliţist a fost un test. Acum lucrez (în tandem cu Răzvan Dolea, jurnalist de radio şi profesor de istorie) la un fel de thriller istoric numit Blestemul manuscrisului. Va fi o lucrare amplă, bine documentată. Aşa cum îi place lui Răzvan să spună: 50% evenimente reale, 25% probabile şi 25% posibile. Sper să fie o carte frumoasă, un page turner – cum zic occidentalii. Şi, apropo de bloguri, va fi o carte care va avea blog!
Vei mai scrie SF?
De mulţi ani „rumeg“ o idee de roman SF. Cred însă că e prea „măreaţă“ şi mă sperie. Nu reuşesc să-mi fac timp pentru a aşterne pe hîrtie mai mult de cîteva rînduri. Poate după ce voi ajunge scriitor profesionist şi o să-mi dau demisia de la Tritonic, voi reuşi. Deci, răspunsul este: da, îmi doresc să mai scriu...
Comentarii utilizatori
minciuni
Victor MARTIN, Vineri, 16 Mai 2008, 16:52
Mugur Cornila spune ca editura 'Tritonic' nu face reeditari. Cine minte?
Apoi, aici, cine cui ia interviu? Care e marele scriitor SF plesnit de o idee mareata si nu stie cum s-o imbrace de frica?!
Dialog cu Bogdan HRIB
Autor: Michael HAULICĂ
Tritonic, editura pe care o conduci, a început să publice F&SF (colecţia „fiction.ro“) în toamna lui 2005. Cum merg lucrurile? Ce concluzii ai tras?
Concluziile sînt multe şi destul de contradictorii. În România, specializarea pe foarte puţine direcţii s-a dovedit periculoasă. Avînd o piaţă încă mică, foarte dinamică – supusă fluxului şi refluxului –, am hotărît să deschidem şi alte noi direcţii: „Crime“, „Thriller“ şi, mai ales, „LIT“ – literatură, sau cum spun sefiştii, mainstream... Altfel, lucrurile merg bine...
Spune-mi cîţiva autori pe care i-aţi tradus şi care au făcut carieră (şi vînzări) în România.
Am început cu China Miéville, dar Neil Gaiman este vîrful nostru de lance. După patru volume editate, consider că am reuşit să-l impunem pe piaţa românească. Al cincilea volum va fi un festin (Semne bune) pentru că îl are pe copertă şi pe Terry Pratchett, iar prezentarea grafică va fi de excepţie. Cei nou-intraţi în portofoliu – Richard Morgan, Brandon Sanderson – se vînd foarte bine, dar sînt abia la început. O menţiune specială pentru parteneriatul cu Millenium Press, în urma căruia au apărut cele trei „cărămizi“ din Preludiul Dune: Casele Atreides, Harkonnen şi Corrino.
Aţi pornit la drum cu intenţia declarată de a publica cărţi noi, apărute după anul 2000, cărţi despre care se vorbeşte în lumea anglo-saxonă acum. Crezi că a fost o politică cîştigătoare?
Cred că a fost o politică bună pentru imagine. Pe termen scurt a părut cîştigătoare, dar pentru o politică editorială de perspectivă prezenţa „clasicilor“ este absolut necesară. Argumentul numărul 1 este seria Amber a lui Roger Zelazny, care s-a bucurat de un mare succes.
Cum îţi pare cititorul român de F&SF din aceşti ani? E fan absolut, înghite orice, sau e genul pretenţios, informat, pe care nu-l poţi păcăli cu o copertă genială şi cu o bulină pe care scrie un nume de premiu? Contează dacă o carte are în spate un premiu important?
Cititorii români de F&SF sînt fărîmiţaţi în grupuri de interese şi în pături sociale şi/sau culturale. Evident, sînt bine informaţi, dar sînt şi foarte radicali şi, uneori, intoleranţi. Pe cei informaţi nu îi poţi păcăli cu o copertă genială şi nici nu cred că îi convingi cu un premiu. Da, contează dacă o carte are un premiu important. Problema este: pentru cîţi contează? Pentru 300? Sau pentru 3.000? Mi-e teamă că doar pentru 300...
Încă de la început aţi publicat autori români. Cum au mers? Veţi mai publica?
Politica noastră editorială a fost astfel gîndită încît în fiecare colecţie să fie publicaţi şi români. Cum a mers? A mers prost, poate că ne-am grăbit puţin, atunci cînd piaţa nu era pregătită pentru asemenea provocări. Un roman SF excelent – Sharia al Roxanei Brînceanu – a trecut aproape neobservat de fanii genului. Ne gîndim să-l retipărim. Pot să spun că vînzările sînt direct proporţionale cu notorietatea autorului – lucru nu chiar neaşteptat. Da, vom continua cu obstinaţie să publicăm autori români. Ne dorim să primim mai multe manuscrise! Mai ales de SF&F...
Aţi făcut două lucruri interesante: l-aţi mutat pe Neil Gaiman din „fiction.ro“ în „LIT“ (colecţia de mainstream) şi aţi rupt colecţia „fiction.ro“ în „Fantasy“, „Sci-Fi“ şi „Horror“. Ce gînduri au stat în spatele acestor acţiuni?
Gînduri negre pe care le-am dorit transformate în roz. Gaiman nu mai este un „autor de SF&F“, este doar un „autor“... Iar ruperea „fiction“-ului în trei a avut cel puţin două motive: ferocitatea cu care cîţiva fani ne-au acuzat că ameţim lumea şi existenţa unei alte edituri care publică mult mai mult decît noi şi care conţine în nume cuvîntul „fiction“. Cred că a fost o hotărîre bună, dar mai aşteptăm pentru a putea fi siguri.
Tritonic este una dintre puţinele edituri care au blog. Ce a adus nou blogul? Cum v-a ajutat? Şi, la urma urmei, de ce e bine ca o editură să aibă blog?
A fost o experienţă interesantă. Acum, după mai bine de doi ani, cred că o editură nu trebuie să aibă blog. Un editor – persoană, şi nu firmă – trebuie să aibă blog. Blogul a adus informaţii despre ce vor cititorii. Din nefericire, a fost greu de stabilit dacă acele informaţii erau reprezentative sau nu. Dar ne-au ajutat foarte mult să ne calibrăm în cazul unor autori noi, al unor coperte sau formate de carte. Este, fără îndoială, o formă dezinhibată de comunicare. Uneori mult prea dezinhibată şi lipsită de substanţă.
În 2006 i-aţi adus în România pe Jeff VanderMeer şi K.J. Bishop. Aveţi planuri şi cu alţii?
Fără îndoială. Sperăm ca anul viitor să fie un adevărat regal. Neil Gaiman, Charles Stross şi China Miéville vor veni la Bucureşti. Anul acesta, în august, îl vom revedea pe Jeff VanderMeer. Şi vor mai fi şi alţii...
Mai sînt cîteva zile, nu multe, pînă la ediţia 2008 a Bookfest. Ce noutăţi pregăteşte Editura Tritonic iubitorilor de literatură F&SF?
O să încep întîi cu cei mari: Semne bune de Gaiman & Pratchett, volumul VII din seria Amber de Zelazny. Mult aşteptatul Joe Hill (Cutia cu fantome), primul Steven Erikson (Grădinile lunii) şi primul Charles Stross (Spaţiul Singularităţii). Mai sînt şi altele, dar nu vreau să fac promisiuni cu grad mare de risc...
Ca scriitor, ai început cu sefeul... Dar ai publicat un roman poliţist şi acum lucrezi la altceva. La ce?
Am început cu SF-ul şi nu prea am publicat. Romanul poliţist a fost un test. Acum lucrez (în tandem cu Răzvan Dolea, jurnalist de radio şi profesor de istorie) la un fel de thriller istoric numit Blestemul manuscrisului. Va fi o lucrare amplă, bine documentată. Aşa cum îi place lui Răzvan să spună: 50% evenimente reale, 25% probabile şi 25% posibile. Sper să fie o carte frumoasă, un page turner – cum zic occidentalii. Şi, apropo de bloguri, va fi o carte care va avea blog!
Vei mai scrie SF?
De mulţi ani „rumeg“ o idee de roman SF. Cred însă că e prea „măreaţă“ şi mă sperie. Nu reuşesc să-mi fac timp pentru a aşterne pe hîrtie mai mult de cîteva rînduri. Poate după ce voi ajunge scriitor profesionist şi o să-mi dau demisia de la Tritonic, voi reuşi. Deci, răspunsul este: da, îmi doresc să mai scriu...
Comentarii utilizatori
minciuni
Victor MARTIN, Vineri, 16 Mai 2008, 16:52
Mugur Cornila spune ca editura 'Tritonic' nu face reeditari. Cine minte?
Apoi, aici, cine cui ia interviu? Care e marele scriitor SF plesnit de o idee mareata si nu stie cum s-o imbrace de frica?!
joi, 5 martie 2009
Reportaj
Pe vremea când femeile erau încurajate să facă performanţă în bucătărie, croitorie şi în arta zâmbetelor caline, câteva românce săreau cu paraşuta de la o înălţime de 7.000 de metri, înfiinţau creşe pentru copiii muncitoarelor din fabrici sau pilotau avioane care-i recuperau pe soldaţi din zonele fierbinţi ale frontului.
In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
05 Mar 2009 In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
Smaranda Braescu s-a parasutat in 1932 de la o inaltime de 7.233 de metri
05 Mar 2009 Smaranda Braescu s-a parasutat in 1932 de la o inaltime de 7.233 de metri
In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
Prima femeie din România care şi-a câştigat un loc în cer, atunci cândlocul pe pământ al femeilor era cum nu se poate mai prost plasat, a fost Elena Caragiani Stoenescu. În 1912 s-a înscris la Şcoala de pilotaj a lui George Valentin Bibescu şi a indignat autorităţile, care au refuzat să-i acorde brevetul de pilot. „Dar a perseverat, a plecat în Franţa la Şcoala de pilotaj a lui Roger Sommer şi, în ianuarie 1914, a obţinut brevetul internaţional de pilot cu numărul 1951. La ora aia nu se zbura ca lumea decât de trei ani, iar ea era printre cele 10 femei pilot din lume.
In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
05 Mar 2009 In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
Smaranda Braescu s-a parasutat in 1932 de la o inaltime de 7.233 de metri
05 Mar 2009 Smaranda Braescu s-a parasutat in 1932 de la o inaltime de 7.233 de metri
In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
In Al Doilea Razboi Mondial, Mariana Dragescu transporta raniti cu avionul
Prima femeie din România care şi-a câştigat un loc în cer, atunci cândlocul pe pământ al femeilor era cum nu se poate mai prost plasat, a fost Elena Caragiani Stoenescu. În 1912 s-a înscris la Şcoala de pilotaj a lui George Valentin Bibescu şi a indignat autorităţile, care au refuzat să-i acorde brevetul de pilot. „Dar a perseverat, a plecat în Franţa la Şcoala de pilotaj a lui Roger Sommer şi, în ianuarie 1914, a obţinut brevetul internaţional de pilot cu numărul 1951. La ora aia nu se zbura ca lumea decât de trei ani, iar ea era printre cele 10 femei pilot din lume.
Stire culturala
Un european in Japonia medievala
Adevarul Online - Joi, 5 Martie 2009
Publicat in 1975, "Shogun" este cel mai popular roman al lui Clavel. Tradusa in mai multe limbi, ecranizata intr-un serial TV, avandu-i in rolurile principale pe Richard Chamberlain si Toshiro Mifune, cartea este povestea unui marinar englez, capitan al unei corabii olandeze esuate, in anul 1600, pe tarmurile Japoniei.
Considerat prizonier, privind la inceput societatea in care trebuie sa traiasca cu orgoliul europeanului "civilizat" si considerat de japonezi un adevarat barbar, capitanul John Blackthorne descopera treptat o noua civilizatie pe care incepe s-o pretuiasca.
Evolutia relatiei este reciproca, samuraii japonezi descoperind importanta cunostintelor militare si de navigator ale englezului.
Toate cele 17 titluri din colectia "100 de carti pe care trebuie sa le ai in biblioteca", aparute pana acum, pot fi achizitionate de la standul Editurii Adevarul din cadrul Salonului de Carte si Presa Amplus, la pretul de 10,99 lei exemplarul.
Salonul este deschis la Muzeul National de Istorie a Romaniei din Calea Victoriei nr. 12 pana duminica, 8 martie, iar programul zilnic este 11.00-19.00 (cu exceptia ultimei zile, cand ca fi 11.00-16.00)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
